În contextul istoric al apariției, serviciile de asistență se referă la prestațiile in domeniul asistenței acordate pentru respectarea și aplicarea legii și a asistenței medicale de urgență.
Primele mențiuni istorice referitoare la asistența acordată în aplicarea legii, au apărut in China antică, in timpul marilor dinastii Shang (1556-1046 î.Hr) şi Zhou (1045-256 î.Hr ). Pe vremea aceea, “prefecții „ sprijineau autoritățile în organizarea școlilor, perceperea impozitelor, propagarea edictelor și a legilor, recompensarea cetățenilor cu un comportament moral remarcabil, desfășurarea de ceremonii, administrarea închisorilor, gestionarea investigațiilor (asemenea detectivilor moderni din poliție), organizarea de ajutor în caz de dezastre, și așa mai departe. Puteau deveni prefecți doar bărbații cu statut înalt, considerați ca fiind oficiali ai guvernului. În Grecia antică, asistența, în sensul cercetării efectuate de către polițiștii contemporani, a fost asigurată de către sclavii publici, desemnați special de către magistrații ( oficialitățile ) orașului. Un foarte bun exemplu este grupul celor 300 de sclavi sciți, folosiți in Atena antică pentru asigurarea protecției și a ordinii în timpul întrunirilor publice.
De asemenea, in Roma antică, în absenta consulilor, prefectul orașului era responsabil pentru menținerea ordinii și a legii. După mijlocul secolului al IV-lea î.Hr poziția de prefect și-a pierdut semnificativ din importanță deoarece consulii numeau pretori care să le suplinească și să le îndeplinească responsabilitățile în absența lor. 400 de ani mai târziu, termenul de prefect și-a recâștigat importanța deoarece Împăratul desemna personal câte un prefect al orașului, doi prefecți pretorieni, un prefect al pompierilor și un prefect al aprovizionării cu cereale, aceștia având toți rang înalt de demnitar.
Odată cu trecerea timpului, in Franța, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, cunoscut si sub numele de “Regele Soare”, la 15 martie 1667 a fost creată oficial prima forță a poliției din istorie, respectiv poliția orașului Paris. Sarcinile acesteia constau în mare parte, în asigurarea ordinii și a liniștii publice, cât și în acordarea de sancțiuni drastice a oricăror forme de tulburare a acestora.
Totodată, în anul 1797, avocatul scoțian Patrick Colquhoun a fondat la Londra primul serviciu regular preventiv de poliție, numită Thames River Police. Aceasta având ca sarcină fundamentală prevenirea și combaterea furturilor de la docuri, furturi care generau anual pierderi de peste o jumătate de milion de lire sterline.
Asistența de urgență in domeniul medical, asemenea celei acordate în vederea respectării și aplicării legii, își are originile în cele mai îndepărtate timpuri. De exemplu, Noul Testament relatează cele spuse de Iisus in Evanghelia după Luca, respectiv despre renumitul bun samaritean, care întâlnind în drum un om bătut, dezbrăcat de haine și aproape mort, i-a acordat ajutor îngrijindu-i rănile şi bandajându-le, după care l-a urcat pe măgarul său, l-a dus la un han unde a continuat să îi acorde asistență.
În perioada cruciadelor, Cavalerii Ospitalieri erau cunoscuți pentru asistența acordată soldaților răniți pe câmpul de luptă. Prima ambulanță volantă apare în anul 1792, proiectată de către Dominique Larrey, chirurgul personal al lui Napoleon.
În anul 1905 a fost introdusă în serviciu prima ambulanță cu motor alimentat cu benzină, care a preluat numele inventatorului său, John Palliser, căpitan în miliția canadiană. Ambulanța Palliser era un triciclu, blindat, cu foi din oțel antiglonț și a fost astfel concepută să faciliteze o mobilitate cât mai rapidă și sigură pe câmpul de luptă, sub focul inamicului. Armata britanică a urmat rapid inițiativa canadienilor de a asigura ambulanțe motorizate. Tot în același an, Corpul Medical al Royal Army a comandat o serie limitată de autoutilitare marca Straker-Squire produse in Anglia. Aceste ambulanțe se bazau pe renumitele autobuze cu două etaje fabricate tot de aceeași companie.
Finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au adus o dinamizare și a serviciilor de asistență medicală de urgență în SUA. Astfel, în februarie 1899, 500 de oameni de afaceri din Chicago au cumpărat și au oferit sub tip de donație prima ambulanță cu destinația funcțională “ servicii de asistență medicală de urgență “. 10 ani mai târziu, în a anul 1909 la New York a fost fabricată prima ambulanță destinată producției in masă. Modelul simbolizat 774 H Automobile Ambulance dispunea de un motor cu 4 cilindrii, 32 de cai putere și avea sistem de combustie internă, și anvelope pneumatice. Caroseria autovehiculului era prevăzută cu lumini electrice, și lateral, cu un gong metalic pentru avertizare sonoră. În interior, funcționalitatea de asistență medicală de urgență era asigurată de o targă suspendată, materiale medicale specifice, și doua scaune.
Asistența rutieră ( AR ) a autovehiculului este un serviciu de întreținere a acestuia. Serviciile de asistență rutieră constau în oferirea șoferilor, sau posesorilor de vehicule, a suportului de bază în cazul apariției unui eveniment neplăcut sau neașteptat, ca de exemplu avarie, coliziune, deteriorări ale anvelopelor, nefuncţionarea bateriei, reparaţii de natură mecanică şi/sau electrică posibil de executat la faţa locului, blocarea autovehiculului ca urmare a lipsei de combustibil sau a pierderii sau ruperii cheii, etc. Se asigură, în funcţie de necesitate, inclusiv ridicarea şi tractarea respectivului mijloc de transport.
Din perspectiva istorică a apariției companiilor care aveau ca scop esențial de activitate asigurarea asistenței pentru diferite mijloace de transport rutier, la nivel internațional putem menționa următoarele:
– În Olanda, la 1 Iulie 1883 a fost înființată asociația Nederlandsche Vélocipèdisten-Bond, prin reunirea celor 200 de bicicliști a cluburilor Velocipede din Haga și Haarlem. Doi ani mai târziu, în anul 1885 asociația s-a transformat în Algemene Nederlandse, oferind suport nu numai bicicliștilor, cât și șoferilor, excursioniștilor, călăreților, motocicliștilor, până și pasionaților de sporturi nautice și de iarnă, și proprietarilor de rulote. Din anul 1905 asociația a devenit din punct de vedere juridic “ asociație turistică “
– În anul 1896 în Belgia, lua naștere Touring Club Belgium ( TCB ) ca asociație de ajutorare a cicliștilor. După finalul celui de-al doilea Război Mondial, TCB și-a diversificat activitatea, oferind clienților săi asistență rutieră și juridică, precum și o gamă extinsă de asigurări, continuând să își promoveze imaginea, evocând imensa sa experiență, de peste 125 de ani în domeniu.
– Tot în anul 1896, de data aceasta in Austia, a fost creat Austrian Touring Club. Doi ani mai târziu, aceasta a fuzionat cu Austrian Automobile Club, și s-a creat astfel Ősterreichische Automobil Motorrad und Touring Club, o organizație non-profit care sprijinea utilizatorii bicicletelor, motocicletelor și autovehiculelor.
– Și tot în anul 1896, la 1 Septembrie, în cantonul Geneva din Elveția, la inițiativa a 205 bicicliști era creat Touring Club Suisse (TCS), organizație non-profit ce promova dezvoltarea turismului cu bicicleta. Abia după primul Război Mondial TCS a început să ofere clienților săi o serie de servicii de asistență pentru autovehicule, turism și agrement.
– În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în anul 1897, a fost fondat Royal Automobile Club (RAC) pentru a sprijini automobiliștii cu diferite servicii de asistență rutieră.
– În anul 1902 a fost creată prima societate de asistentă din SUA, la Chicago. Aceasta purta numele de Asociaţia Americană de Automobile ( AAA ) Sub diviza „Luptăm pentru drumuri mai bune” , asociația avea ca scop principal modernizarea radicală a drumurilor existente, drumuri care nu îndeplineau standardele de siguranță.
– În anul 1905, tot in Regatul Unit a fost creată The Automobile Association (AA). Foarte interesant este faptul că din punct de vedere al asistenței rutiere, AA ajuta șoferii să evite radarele poliției, ca reacție la regulamentul Motor Act 1903, care prevedea noi sancțiuni pentru încălcarea limitelor de viteză și conducere.
– În Republica Federala a Germaniei ( RFG ), în anul 1927 primele servicii de asistență rutieră au început să fie oferite de Allgemeiner Deutscher Automobil-Club (ADAC).
– Tot în anul 1927, de data aceasta in Italia, a fost creat Automobile Club d’Italia (ACI), acesta având ca sarcini principale atât promovarea și reglementarea sectorului auto, cât și reprezentarea intereselor proprietarilor de autovehicule la nivel național. Timp de două decenii, conform doleanțelor lui Mussolini, această societate a fost cunoscută sub denumirea Reale Automobile Club d’Italia (RACI).
La nivel European, în anul 1991 ARC Trainsistance a luat naștere prin colaborarea tuturor cluburilor menționate ma sus. ARC Europe are sediul central în Belgia, la Bruxelles și include următoarele subsidiare: ARC Europe (Franța); ARC Europe (Grecia); Starter24 (Polonia); RAMK (Federația Rusă). La finele anului 2020 ARC Europe număra peste 35 de cluburi sau furnizori de servicii de pe întregul continent, principalul său produs internațional fiind programul promoțional de reduceri a tarifelor numit „Show Your Card”. Acesta este conectat cu programul AAA „Show Your Card and Save” și cu programe similare din Africa de Sud, Australia, Canada, Coreea de Sud, Jamaica, Japonia, Mexic, Sri Lanka și altele facilitând, pentru peste 100 de milioane de membri ai cluburilor, access la reduceri de tarife la nivel mondial. Dintre partenerii cei mai importanți ai ARC Europe putem enumea Hertz, Hard Rock Café, Best Western, Thrifty etc.
În Romania, la 5 aprilie 1904 adunarea generală a unui grup de entuziaști automobiliști a fondat actul constitutiv a primei asociații de specialitate, cu denumirea „Automobil Club Român” – ACR. Aceasta are printre responsabilitățile sale, organizarea si asigurarea activității de asistentă tehnică rutieră ( depanare, remorcare, repatriere ).
În perioada comunistă, activitatea ACR a fost, în general „selectivă”, dovedind lipsă de transparență și vizibilitate. Practic, începând de la data constituirii sale și până în anul 1989 și, mai apoi, până în anul 2008, serviciile de asistență rutieră din țara noastră puteau fi accesate doar prin intermediul ACR.
Din anul 1990 au apărut în România societăți având capital privat, acestea oferind, (de regulă, exclusiv pe raza județului de reședință) doar serviciile de bază (depanare și tractare), neconstituind niciun fel de concurență pentru ACR. Acest fapt a avut, însă, și un mare avantaj: a generat apariția ideii de a oferi, potențialilor clienți, o gamă din ce în ce mai diversificată de servicii de asistentă rutieră pe întregul teritoriu al țării, dar și, cu extindere, pe continentul european. În acest context, primele semne care preveneau ACR că va întâmpina o concurență din ce în ce mai puternică, au apărut în anul 2007, odată cu înființarea Asociației Asistenței Rutiere din România (A-CAR).
În perioada anilor 2000 – 2018, în țara noastră au fost create societăți autohtone de asistență rutieră ( A24, Autonom Asistență Rutieră, Assistance Auto S.F., Motor Assistance (devenită, din 2005, Millenium Assistance), Nova RIA24, Pointer Systems ), cât și reprezentanțe din străinătate ( EuropAssistance, Mondial Assistance ).
Concomitent cu apariția și dezvoltarea societăților de asistență rutieră din România, serviciile oferite de acestea au început să fie incluse, începând din anii 2000 – 2002, în polițele de asigurare CASCO ale operatorilor de specialitate.
Indiferent de nivelul la care ne raportăm (naţional sau internaţional), avariile autovehiculelor afectează nu numai siguranța altor utilizatori ai drumurilor, ci și factorii de productivitate, orice incident trebuind să fie tratat cu maxima seriozitate și responsabilitate, în beneficiul participanților la trafic.
Cu toate acestea, există o serie de condiții obiective care pot afecta operativitatea și modul de desfășurare a intervențiilor așa cum sunt, spre exemplu:
De precizat este faptul că, în precedenții ani, din ce în ce mai mult activitățile de asistență rutieră au devenit componente de bază, cu o valoare adăugată importantă atât pentru producătorii de autovehicule, cât și pentru asigurători, fapt ce determină oportunități sporite pentru antreprenori. În acest context, majoritatea antreprenorilor care au demarat afaceri în domeniul asistenței rutiere au descoperit că au nevoie de capital suplimentar, comparativ cu cei care adaugă acest tip de afacere doar ca sursă suplimentară de venituri sau ca extindere a afacerilor actuale, ținând cont de faptul că noile „start-up”-uri implică achiziționarea de echipamente, instrumente, inclusiv a unui mijloc de tractare. Guvernele din ce în ce mai multor ţări încurajează sau chiar impun, prin introducerea unor facilităţi fiscale sau subvenţii, producerea vehiculelor hibride şi electrice, fapt care va permite sporirea vânzărilor de asemenea mijloace de transport, concomitent cu decarbonizarea mediului. Pe de altă parte, creşterea numărului de autovehicule hibrid si electrice implică sporirea atât a numărului furnizorilor de asistență rutieră, cât şi a diversităţii tehnologiilor aferente.
Condiții de eligibilitate ale Autovehiculului.
Printre cele mai frecvente caracteristici de eligibilitate identificăm gabaritul, masa maximă autorizat, număr de locuri, an de fabricație, scopul in care este utilizat autovehiculul etc. Fără a ne limita la exemplele enumerate, se menționează ca un autovehicul îndeplinește Condițiile de Eligibilitate dacă se încadrează și/sau respectă toate caracteristicile menționate în Anexa 1 a contractului. Condițiile de Eligibilitate sunt specifice pentru fiecare produs în parte, motiv pentru care recomandăm verificarea lor înainte de achiziția unui produs de Asistență Rutieră. În situația în care un produs este asociat cu un autovehicul care nu îndeplinește Condițiile de Eligibilitate, Pointer nu are obligația de a presta serviciile solicitate și nu este obligat la returnarea sumei.